Dintre toate tehnicile yoghine de respirație, Nāḍī Śodhana (sau respirația alternativă) este probabil una dintre cele mai cunoscute și cele mai practicate. Pentru mine, este o mare preferată. Și de aceea este prima despre care am ales să scriu, și probabil urmează și un video pe această temă.
SURSE
Ca întotdeauna, mi-am început documentarea cu cele mai vechi surse. Pentru asane este relativ dificil de explorat prin documentele vechi, deoarece mai mult de jumătate din posturile cunoscute și practicate azi sunt foarte tinere – maxim 100-120 de ani, ceea ce, credeți-mă, este foarte puțin raportat la vârsta dincolo de venerabilitate chiar, a yoga.
În schimb, Nāḍī Śodhana, spre marea bucurie a exploratorului prin cufărul cu texte antice și medievale, este PESTE TOT.
Mai puțin în Yoga Sutra – care în buna tradiție a mega sintetizării, ne dă trei sutre pentru asane și patru pentru pranayama, fără a descrie vreo tehnică anume.
Tehnica este descrisă în schimb în Yoga-Yājñavalkya, Niśvāsatattvasaṃhitā, Vasishtha Saṃhitā, Dattātreyayogaśāstra, Haṭha Yoga Pradīpikā, Shiva Saṃhitā, Gheranda Saṃhitā și probabil și în alte texte străvechi.
Yoga-Yājñavalkya (sec. II-V e.n.)
Niśvāsatattvasaṃhitā (sec. IV-VI e.n.)
Vasishtha Saṃhitā (sec. VII-VIII e.n.)
Dattātreyayogaśāstra (sec. XI-XIII e.n.)
Haṭha Yoga Pradīpikā (sec. XV e.n.)
Shiva Saṃhitā (sec. XVI-XVII e.n.)
Gheranda Saṃhitā (sec. XVII-XVIII e.n.)
ROL
· Primul gând ar putea fi că Nāḍī Śodhana este o tehnică de pranayama. Și da, așa este. Într-un stadiu avansat al practicii, Nāḍī Śodhana este o tehnică de pranayama, și încă una foarte puternică.
Swami Satyananda a spus că: „pentru cineva care dorește o viață spirituală, această practică de pranayama (Nāḍī Śodhana ) este suficientă. Ea va netezi calea spre meditație și samadhi.”
· Dar în forma sa cea mai simplă, Nāḍī Śodhana este o practică preliminară – prima sau printre primele tehnici de respirație care se introduc în practica de yoga, ca și formă de purificare a canalelor energetice.
Śodhana de altfel înseamnă purificare iar Nāḍī sunt canalele prin care circulă energia. Ele nu sunt canale anatomice, la nivelul corpului fizic (sthula sharira), – așa cum sunt venele și arterele, ci aparțin corpului subtil (sukshma sharira).
Dar, de ce este nevoie să purificăm canalele energetice? Ce anume blochează canalele energetice și cum apar aceste blocaje?
Teoria yoghină ne spune că aceste blocaje sunt cauzate de impurități, reziduuri, impresiuni acumulate sub formă de samskare și vasane.
Ayurveda adaugă și că abaterile de la un stil de viață etic și sănătos generează stres, tensiune fizică și psihică și dezechilibre în cele 3 dosha, ceea ce obstrucționează buna circulație a energiei.
Sedentarismul, postura greșită, dieta incorectă, abuzul de substanțe, dar mai ales tipare mentale toxice - se reflectă pe de o parte în:
- eliminarea incompletă a reziduurilor metabolice (nu mai are loc alchimizarea eficientă a pranei de toate felurile pe care o primim în corp, separarea ei în util / reziduu și eliminarea a ceea ce nu este de folos)
- iar pe de alta într-o „băltire” a pranei în unele părți ale corpului / respectiv deprivarea de prana a altor zone.
· Al treilea deziderat al practicii este echilibrarea celor două canale energetice principale, Ida Nāḍī și Pingala Nāḍī. În accepțiunea modernă, această funcție a lui Nāḍī Śodhana este prezentată adesea ca o modalitate de echilibrare a celor două emisfere cerebrale. Cum ajungem aici?
Pornim tot de la textele vechi. Shiva Saṃhitā, în capitolul al doilea, ne spune despre Nāḍī că „sunt purtătoarele senzațiilor și sunt capabile să conducă prin corp curenții de energie (Vāyu). Ele străbat corpul de-a lungul și de-a latul.”
Această definiție îmi pare mie o bună analogie cu ceea ce noi azi numim sistemul nervos. Iar dacă ne ducem la descrierea rolurilor asociate azi celor două emisfere și la descrierea lui Ida și Pingala – ajungem la explicația modernă conform căreia Nāḍī Śodhana balansează emisferele cerebrale.
Astfel, Pingala Nāḍī sau canalul solar, cu polaritate energetică pozitivă:
- coordonează, conform teoriei yoghine, partea dreaptă a corpului,
- corespunde emisferei cerebrale stângi.
- stimulează funcțiile mai degrabă „masculine” ale creierului: funcțiile de analiză, sistematizare, logică și comunicare verbală.
- activează și dirijează sistemul nervos simpatic, dându-ne un impuls atunci când suntem obosiți, letargici sau deprimați
Ida Nāḍī sau canalul lunar, cu polaritate energetică negativă:
- Coordonează, conform teoriei yoghine, partea stângă a corpului,
- corespunde emisferei cerebrale drepte și sistemului nervos parasimpatic.
- asociat cu funcțiile „feminine” ale creierului, activitățile creierului drept sunt legate de intuiție și vizualizare; oamenii caracterizați printr-o dominantă a emisferei drepte sunt mai înclinați spre contemplare, spre activități creative, și și spre o înțelegere holistică.
Nāḍī Śodhana - principii de funcționare:
1. Vechii yoghini au observat – și știința modernă confirmă - o legătură directă între respirația predominantă pe o nară sau alta și activarea lui Ida sau Pingala, respectiv a uneia sau alteia dintre emisferele cerebrale.
- Când respirăm predominant (sau exclusiv) prin nara dreaptă, activăm emisfera stângă și respectiv canalul drept, Pingala Nāḍī.
- În timp ce respirația prin nara stângă stimulează sistemul nervos parasimpatic, emisfera cerebrală dreaptă și Ida Nāḍī, producând un efect calmant pentru minte și corp.
2. Atunci când obstrucționăm una din cele două căi de intrare / ieșire a aerului în / din corp, timpul necesar pentru a umple/goli plămânii crește => inspirul și expirul se prelungesc, efectul fiind acela de activare a sistemului nervos parasimpatic și de liniștire a minții.
3. Așa cum presiunea mărită a apei într-un sistem de irigații duce la deblocarea canalului, permițând accesul apei la toată zona care trebuie să fie irigată, tot astfel dirijarea aerului inspirat pe un singur canal energetic, creează o presiune care împinge și dispersează impuritățile ce obstrucționează canalul.
(Sau atunci când folosim o pompă pentru a desfunda țeava de la chiuvetă – pompăm aer cu presiune și dopul este dislocat și pulverizat.) Chiar dacă atunci când practicăm Nāḍī Śodhana inspirăm lent, respirația este însoțită și de o creștere a presiunii, prin fiecare nară trecând mai mult aer decât în cazul respirației spontane.
4. Valabil pentru toate tehnicile de pranayama: simpla conștientizare a procesului face ca respirația să devină mai profundă, mai bogată, mai completă, schimbul pranic cu Universul având cu totul altă calitate comparativ cu respirația superficială obișnuită.
5. În același timp, asumându-ne repetiția unei asemenea practici, educăm mintea să nu se mai împrăștie, o învățăm să stea locului, să se disciplineze. Dacă stai pe loc cu atenția la respirație, nu produci karmă negativă în acel interval. Apoi, în viața de zi cu zi, o minte disciplinată se va duce mai greu după impulsuri inconștiente, având astfel loc o întrerupere a ciclului karmic, oprirea, sau cel puțin încetinirea roții karmice.
Tehnica:
Spre marea mea bucurie, în toate textele tehnica de bază este descrisă, în linii mari, la fel.
Să luăm descrierea din Gheranda Saṃhitā, în primul capitol, destinat tehnicilor de purificare, pentru că este cea mai simplă:
„Inspiră pe nara stângă și apoi expiră pe dreapta. Apoi, după ce te-ai umplut cu aer inspirând prin nara dreaptă, expiră pe stânga.”
Aceasta este de altfel tehnica recomandată pentru începători.
Pentru a descrie mai complet metoda, trebuie să descriem și
postura corporală, precum și
mudra pe care o vom folosi pentru a limita respirația la o nară, apoi la cealaltă.
Pentru practică, vom alege o postură șezândă, de meditație, care să ne permită menținerea cât mai dreaptă a coloanei vertebrale (respectând bineînțeles curbele naturale ale acesteia). Padmasana (postura lotusului) este prima indicație a textelor clasice, dar se potrivesc foarte bine ( și am întălnit și în vechi desene) și Sidhasana, Sukhasana, sau Vajrasana.
Am întâlnit și o reprezentare în care se folosește Dandasana, dar mie nu mi se pare prea confortabilă.
Dacă întâmpinăm dificultăți în a menține una din posturile menționate, putem opta pentru un scaun de meditație, dacă avem așa ceva, sau chiar un scaun obișnuit.
Pentru a dirija alternativ respirația pe câte o nară, avem nevoie să o închidem pe cealaltă, scop în care formăm cu mâna dreaptă una din mudrele de mai jos. Shiva Samhita ne spune explicit să folosim degetul mare de la mâna dreaptă pentru a bloca nara dreaptă
„înțeleptul yoghin ar trebui să blocheze Pingala cu degetul mare drept, să inspire prin Ida și să-și țină respirația cât de mult poate. Apoi ar trebui să expire prin Pingala - ușor, nu repede - înainte de a inspira prin Pingala și să-și țină respirația cât de mult poate. Ar trebui să expire prin Ida - ușor, nu repede. Folosind această metodă yoghină, el ar trebui să facă douăzeci de asemenea cicluri de respirație.”
MUDRE FOLOSITE
Mudra cea mai răspândită, cea mai folosită azi este Vishnu Mudra sau Mrigi Mudra, cu cele două degete pliate și aduse în interiorul palmei. Aceasta este și varianta predată de Krishnamacharya și Iyengar, probabil cei mai cunoscuți dintre părinții yoga moderne. De altfel aceasta este varianta pentru care am găsit cele mai multe ilustrații în tratate mai vechi.
2. În tradiția școlii de yoga din Bihar a lui Swami Satyananda Saraswati, pe care am întâlnit-o și la școala MISA din România, se practică varianta cu degetele arătător și mijlociu plasate pe frunte (Nasagra Mudra) – în cele două petale ale lui Ajna Chakra. Are ca avantaj stimularea suplimentară a acestui centru; în plus, poziționarea celor două degete pe frunte oferă suport și fixează mâna – ceea ce nu este puțin lucru, pentru că pe măsură ce practica devine mai îndelungată, mâna dreaptă obosește.
O altă cale de a evita oboseala mâinii – susținerea cotului cu mâna stânga – ca în imagine.
Eu personal practic și predau varianta cu degetele aduse în interiorul palmei pentru practica de seară și pentru dimineața varianta mai „activantă” cu indexul și mijlociul pe frunte.
În literatura yoghină contemporană veți întâlni mai multe nume pentru cele două mudre de mai sus – în loc de Nasagra veți mai întâlni Nasika Mudra dar și Nasikagra Mudra. Mai ales Nasikagra Mudra poate produce confuzie, deoarece sub acest nume veți mai întâlni și ceea ce se cheamă de fapt Nasikagra Drishti – și care este tot o mudră dar nu a mâinii ci a capului, mai precis a ochilor – fixarea cu privirea a vârfului nasului în timpul meditației.
3. Mai rar folosită, dar există și varianta în care folosim tot degetul mare și inelarul, dar indexul și mijlociul rămân întinse.
4. Unele cursuri contemporane indică, fără a recomanda neapărat - și posibilitatea de a folosi alternativ degetul mare și indexul pentru apăsarea ușoară a nărilor. Spre surprinderea mea, am găsit această tehnică într-o ilustrație dintr-o carte din 1831.
Cum acoperim nările?
Ei bine, presiunea pe care degetele o pun pe peretele exterior al nărilor trebuie să fie foarte fină, ne asigurăm că apăsăm exact cât este necesar ca să oprim fluxul respirației, fără să vătămăm nasul sau să influențăm, oricât de puțin, orientarea centrală, simetrică a zonei cartilaginoase.
E obligatoriu să practicăm cu mâna dreaptă?
Nu, nu e obligatoriu să folosim mâna dreaptă, eu nu am întâlnit nicăieri indicații ale unor implicații ezoterice. În India ca și în Islam se pare că există regula aceea privind folosirea mâinii drepte pentru mâncare și a mâinii stângi pentru igienă. Noi nu avem limitarea asta și cred că un stângaci sau o persoană care nu poate folosi mâna dreaptă poate să practice fără probleme cu mâna stângă dacă așa simte, dar este doar o părere personală.
Haṭha Yoga Pradīpikā, tot la secțiunea dedicată purificării, în cap. 2, „Shatkarma și Pranayama”, ne dă o variantă mai avansată, care include și Kumbhaka (retenția aerului):
“7. Stând în Padmasana (postura lotusului), Yoghinul ar trebui să inspire prin nara stângă (închizând-o pe cea dreaptă); și, după ce aerul este reținut înăuntru după puteri, ar trebui să fie expulzat lent prin Surya (narea dreaptă).
8. Apoi, trăgând încet aerul prin surya, abdomenul trebuie umplut, iar după efectuarea Kumbhaka (retenției) ca înainte, aerul trebuie expulzat încet prin Chandra (nara stângă).
9. Inspirând astfel prin nara prin care aerul a fost expulzat, și ținând aerul înăuntru atâta cât este posibil, ar trebui să fie expirat prin celălalt, încet și nu cu forța.
10. Dacă aerul este inhalat prin nara stângă, ar trebui să fie expulzat din nou prin nara dreaptă, iar inspirând prin nara dreaptă, limitându-l acolo, ar trebui să fie expulzat prin nara stângă. Practicând în acest fel, alternativ prin nara dreaptă și nara stângă, întreg sistemul de Nāḍī al practicanților devine curat, adică lipsit de impurități, după 3 luni sau mai mult.”
În stadii mai avansate, putem asocia practicii și concentrare pe un centru energetic sau altul, adăugând bija mantra specifică și eventual mudre.
În Yoga Yajnavalkya, Nāḍī Śodhana este predată astfel:
„Inspirând prin nara stângă până la umplere (umplerea plămânilor), apoi meditând asupra focului din abdomen și meditând asupra literei sămânță a focului, RAM, practicantul trebuie să expire apoi prin nara dreaptă. Cel care este hotărât și înțelept, inhalând aerul prin nara dreaptă, trebuie să expire din nou, încet, prin nara stângă.
Yoghinul trebuie să practice astfel în solitudine de câte 6 ori, de 3 ori pe zi (dimineață, după prânz și seara), timp de 3-4 luni sau 3-4 ani.”
În stadii și mai avansate, se adaugă și bandhe sau se pot combina mai multe tipuri de pranayama – de exemplu se adaugă și Ujjayi.
O altă tehnică avansată este practicarea cu obstrucționarea virtuală a nărilor – respirând voluntar predominant pe o nară, apoi pe cealaltă, fără a bloca nările cu mâna. Unul din avantajele acestei metode este că poate fi practicată și fiind întins pe spate sau în mers. Sau atunci când nu suntem singuri – de exemplu în timpul unei călătorii cu trenul sau avionul.
Efectele practicii
1. În primul capitol din Gheranda Samhita, („primul capitol, numit practica celor șase tehnici de curățare, în glorioasa Gheranda Samhita, un dialog între Gheranda și Chanda despre Yoga corporală.”) ni se arată rezultatul practicii de Nāḍī Śodhana
„Energizat și liber de toate dualitățile, el ar trebui să practice kumbhakas în acest fel de patru ori în fiecare zi: în zori, la amiază, la apus și la miezul nopții.
Dacă el exersează energic astfel în fiecare zi timp de trei luni, atunci nadi-urile lui vor fi cu siguranță purificate imediat. Când nadi-urile yoghinului care a văzut Realitatea Supremă sunt purificate, păcatele lui sunt distruse și starea arambha apare în el. Semnele sunt văzute în corpul yoghinului ca rezultat al purificării nadi-urilor. În folosul tău, voi enumera pe scurt toate aceste semne fizice: el stă drept, răspândește un miros plăcut, este frumos și este un recipient pentru nectarul zeilor.”
2. Hatha Yoga Pradipika
„19. Când nadi-urile se eliberează de impurități, apar semnele exterioare ale succesului, cum ar fi suplețea și strălucirea corpului: atunci practicantul ar trebui să fie sigur de succes.
20. Îndepărtând impuritățile, aerul poate fi reținut după dorință și apetitul este crescut, sunetul divin este trezit și corpul devine sănătos.”
3. Yoga Yajnavalkya:
„Atingerea lui Nadisuddhi (starea de puritatea a nadi-urilor) este caracterizată de câteva semne anume: corpul devine ușor, focul digestiv este intensificat (Jatharagni), Nada (sunetul interior dar și vocea) devine mai puternic. Aceste schimbări indică atingerea stării de puritate a canalelor energetice. Practica va continua până la experimentarea acestor schimbări”
4. În Dattatreyayogashastra respirația alternativă este descrisă similar cu alte texte, dar este denumită Sahita Kumbakha. Yoghinul așezat în postura lotusului ar trebui să practice 20 de cicluri de respirație dimineața, la prânz, seara și la miezul nopții, ceea ce ar trebui să îi aducă “liberatatea de toate felurile de obstacole planetare și de toate relele cauzate de planete”. După 3 luni de practică, canalele pranice (nadi) vor fi purificate. Când canalele sunt purificate, aceste semne exterioare vor apărea în corpul yoghinului:
„Luminozitatea și radianță în corp, intensificarea focului digestiv și suplețea corpului vor apărea cu siguranță.
(...) Va atinge măiestria în kevala kumbakha (retenția spontană, fără efort a respirației . Când perfecțiunea este atinsă în kevala kumbakha, nu este nimic imposibil pentru yoghin în cele 3 lumi.
La început kevala kumbakha va genera transpirație, care ar trebui să fie frecată pe corp. Apoi, corpul yoghinului începe să tremure. Continuând, yoghinul dobândește „darduri sidhi” – puterea de a sări asemeni unei broaște. Așa cum o broască sare sus și jos, la fel, yoghinul șezând în padmasana se mișcă pe pământ. Practicând în continuare, apare levitația. Corpul yoghinului, așezat în postura lotusului, se ridică de la pământ fără niciun suport. Numeroase puteri devin vizibile în yoghin. El nu mai suferă deloc dacă mânâncă foarte puțin sau deloc. Cantitatea de dejecții produse de corpul yoghinului (fecale, urină) scade, la fel și nevoia de somn. Infestarea cu paraziți, impuritățile care afectează ochii, salivarea abundentă, transpirația și mirosul neplăcut nu mai apar niciodată.
Practicând în continuare, o mare forță apare prin care bhucara siddhih este dobândit: el atinge puterea de a învinge toate animalele de pe pământ. Tigrii, bivolii, elefanții, taurii sălbatici sunt uciși doar de o lovitură cu mâna dată de yoghin.
Înfățișarea lui devine asemeni lui Kandarpa, zeul iubirii.
În acest moment, yoghinul poate fi confruntat cu un mare obstacol dacă este neglijent, deoarece femeile, atrase de înfățișarea sa atrăgătoare, își doresc uniunea sexuală cu el. Dacă el se implică în uniunea sexuală și pierde bindu (fluidul seminal), puterea lui este distrusă și viața sa sa scurtează. De aceea, ar trebui să renunțe la compania feminină și să își urmeze practica, arătând respectul cuvenit față de aceasta.”
5. Dr Swami Nirmalananda Saraswati, într-un studiu intitulat "Psychophysiological Effects of Nadi Shodhana Pranayama" mai menționează ca beneficii pe care le urmărim controlul lui vikshepa, natura oscilantă a minții și îndepărtarea lui avarana, înțelegerea greșită.
6. Într-un plan foarte concret, efectul cel mai cercetat (și cel mai demonstrat de studii moderne) al acestei practici străvechi, este influența benefică asupra persoanelor suferind de hipertensiune arterială. Cu condiția ca în acest caz practica să nu includă nicio formă de retenție! Efectul calmant pentru sistemul nervos / activarea sistemului nervos parasimpatic este următorul beneficiu menționat de yoghinii contemporani. Dar sunt și studii care arată îmbunătățirea semnificativă a funcțiilor cognitive.
Eu personal îmi simt capul foarte ușor și mintea foarte limpede după această practică, care mi se pare un precursor excelent pentru meditație.
Precauții – amețeală, nas înfundat
În Hatha Yoga Pradipika, Yogi Swatmarama ne spune că este necesară prudență în această practică. Aspiranții vor fi avertizați să nu omită niciuna dintre instrucțiuni.
Este posibil ca yoghinii, în zelul lor de a câștiga succesul sau siddhis-ul devreme, să practice, fie folosind prea multă forță în umplerea plămânilor, reținerea aerului sau în eliminarea aerului, fie omițând unele instrucțiuni.
Prea multă forță poate cauza presiune inutilă asupra urechilor, ochilor etc. ., și provoacă durere. Fiecare cuvânt din instrucțiuni este plin de sens și este folosit în mod necesar în slokas și trebuie urmat cu mare atenție. Astfel, nu va fi nimic de care să vă temeți.
Legat de acest citat, când predau tehnica, eu avertizez asupra a două situații care am observat că pot să apară:
Deoarece indicația este de a fi atenți să umplem plămânii atunci când inspirăm, pentru începători, poate să apară amețeală. Respirația obișnuită este mai degrabă superficială și aducând brusc în sistem mai mult oxigen decât suntem obișnuiți, ne hiperventilăm și amețim. De aceea avem grijă ca progresia să fie blândă. Dacă amețim, facem o pauză și reluăm mai târziu la intensitate mai mică.
Cealaltă situație este când avem nasul înfundat din cauza unei răceli sau alergii. Tehnica de respirație poate să ajute, de multe ori după 2-3 cicluri nările se desfundă. Dacă însă aceasta nu se întâmplă de la sine după câteva respirații, recomandarea este să nu insistăm și mai ales să nu punem presiune prea mare pe sinusuri. Ne oprim, respirăm normal și încercăm din nou a doua zi. Sau putem să alegem să curățăm nările folosind o altă tehnică yoghină: neti, care consta în inhalarea de apă sărată pe o nară, apoi pe cealaltă.
Bibliografie:
Prana and Pranayama – Swami Niranjanananda Saraswati
Roots of Yoga - James Mallinson, Mark Singleton
Three Classical Yogic Texts: Dattatreya Yogashastra, Goraksha Samhita and Hathayoga Pradipika - Swami Vishnuswaroop
Gheranda Saṃhitā – translated by James Mallinson
Shiva Samhita – A critical edition and an English Translation by James Mallinson
Haṭha Yoga Pradīpikā – Yogi Swatmarama
Yoga Yajnavalkya – Translated by A. G. Mohan and Ganesh Mohan
Prima imagine: The Practice of Yoga. Folio 5 from the Siddha Siddhanta Paddhati. Attributed to Bulaki, 1824 (Samvat 1881); 46 x 122 cm Mehrangarh Museum Trust.
A doua imagine, cea a emisferelor cerebrale - este completată de mine pornind de la desenul din articolul https://en.wikipedia.org/wiki/Cerebral_hemisphere
A treia imagine : Various Illustrations of God Srinathji and Pushti Marg Teachers - Nathwara Paintings, Rajasthan, C. 1880 - 1900
A patra imagine: Mahāmandir in Jodhpur (late 18th - 19th c.) /Photo: Jacqueline Hargreaves
A cincea imagine (Vishnu Mudra): https://www.siddhiyoga.com/yoga/practice/mudra/vishnu-mudra
A șasea imagine, ce ilustrează practicarea cu 2 degete pe frunte este copiată din cartea Prana and Pranayama – Swami Niranjanananda Saraswati
A șaptea imagine: Viṭṭhalanātha and his seven sons.png, From Wikimedia Commons, the free media repository
A opta imagine: Illustration from the Daily Prayers of the Brahmins (1851) by Sophie Charlotte Belnos, From Wikimedia Commons, the free media repository
A noua imagine: Jogapradipika manuscript illustrator, probably from the Punjab, India, 1830
Comments