De-a lungul timpului am primit de mai multe ori întrebări cum ar fi: „ce echipament îmi trebuie ca să încep?”, „care sunt cele mai potrivite haine”. Sau mi s-a spus: „îmi doresc mult să practic dar nu sunt pregătit să încep, deoarece nu am locul/ nu am echipamentul/ nu am salteaua” etc.
Lucrurile sunt destul de simple, de fapt (ceea ce nu ne împiedică însă să le complicăm oricât ne dorim, mai târziu).
Minimum necesar pentru a practica este un spațiu de, să zicem, 2m x 1,5m, într-o cameră bine aerisită și o pătură/ un prosop pe care să ne așezăm în timpul practicii la sol – din motive de igienă.
Tot ce urmează mai jos sunt elemente opționale, din categoria „nice to have”, toate destul de disponibile în zilele noastre.
Eu am practicat timp de 9 ani având ca unic accesoriu un prosop, pe post de salteluță de yoga. În natură am practicat de multe ori pur și simplu pe iarba, fără pătură, prosop sau orice altă protecție suplimentară.
Salteluța de yoga, desigur, are utilitatea ei, mai ales în deplasare. Pentru practica acasă, eu îi văd două roluri: o saltea bună ne va împiedica să alunecăm, la posturi cum ar fi Prasaritta Padotasana, unde, mai mult decât la alte posturi, chiar nu vrem să alunecăm. Apoi, un argument mai puțin concret, salteaua delimitează cumva spațiul de yoga.
Legat de saltea, aș aminti aici că la majoritatea posturilor de echilibru, ar putea fi util să ne așezăm lângă saltea, direct pe podea, pentru o suprafață de sprijin cât mai fermă.
Cât despre îmbrăcăminte, de cele mai multe ori port un tricou de bumbac si un pantalon de trening sau un colant foarte simplu de bumbac, Basic de la C&A.
În principiu, ne facem treaba cu ceva haine comode.
Cu precizarea că nu recomand totuși ca aceste haine să fie largi – sau să aibă glugă, ca să nu ne cadă peste cap atunci când aplecăm capul în jos, stânjenindu-ne în practică.
Pentru relaxarea finală, e bine să avem alături însă o jachetă, un hanorac sau o pătură deoarece după practică, mușchii se relaxează și corpul începe să piardă căldura: va fi mai ușor să ne relaxăm dacă ne acoperim cu ceva.
Cu șosete sau fără?
Practica în picioarele goale are multe avantaje. Piciorul gol are o priză mai bună la sol, are o priză mai bună pe celălalt picior la postura copacului, iar în plus, putem să ne folosim eficient de degetele mari de la picioare, ca de niște cârlige, la posturi ca cea a copilului fericit sau Anantasana.
Dacă iarna ne e rece și alegem să purtăm șosete, nu uitați că există opțiunea de a cumpăra (de la Decathlon de exemplu, la raionul de Pilates/Yoga) șosete antiderapante, cu puncte de silicon pe talpă. Nu e în nici un caz o necesitate, dar pentru postura copacului, le găsesc a fi de real ajutor, pe timpul rece.
Ajungem acum la elementele ajutătoare (props).
Prima dată în viață când am văzut într-o sală de yoga blocuri, cordoane și bolstere, aveam deja 50 de ani și ceva prejudecăți. Profesoara le așeza frumos lângă saltea și ne invita să le folosim, dar eu le refuzam cu stoicism și un pic de superioritate interioară.
În timpul cursurilor de instructor de yoga, am fost nevoită să îmi cumpăr și să le și folosesc, cu precădere la cursul de adaptare a posturilor pentru diferite tipologii de corpuri.
Și – așa cum colegii mei de practică deja știu - m-am îndrăgostit de ele, în special de blocurile / cărămizile de yoga.
Acestea ajută realmente în foarte multe posturi, pentru un aliniament mai bun în posturi ca semiluna sau trikonasana, pentru susținerea coloanei în posturile de meditație, în fine, lista e lungă.
Dacă un cordon avem de obicei prin casă (de preferat o curea textilă, din cele pentru jeans, sau cordonul lat unui halat mai vechi)
și un bolster putem improviza improviza ușor dintr-o pătură rulată și fixată cu bandă adezivă,
de obicei recomand îndrăgostiților de yoga să aibă la îndemănă un bloc de yoga.
Dacă însă nu îl avem la îndemână, vestea bună e că pentru unele posturi putem să îl înlocuim cu ce găsim prin cămară:
- Cu o rolă de hârtie de bucătărie sau chiar o rolă de hârtie igienică
- Cu o sticlă de apă de 500 ml, din cele cilindrice pentru utilizare îndelungată, nu cele de unică folosință
- Cu o cutie cilindrică pentru șervețele umede
- Cu o cutie metalică pentru ceai/ cafea
Pentru a ridica șezutul în posturile de meditație, cel mai potrivit substitut, ca formă și consitență, mi se pare un pachet compact de cafea de 500 grame. La fel pentru momentele de relaxare în care stăm întinși pe spate și vrem să punem un bloc sub sacrum sau între omoplați. Sau pentru un porumbel în care vrem să ne înălțăm mâinile, dar atunci avem nevoie de doua
Nu am încercat dar cred că și un pachet dreptunghiular de șervețele de hârtie ar putea să funcționeze în unele situații.
Sunt convinsă că există mai multe alternative, aștept idei de la voi.
În afară de bloc, bolster și cordon, uneori ne mai ajutăm în practică de un scaun, de preferat unul solid, cu spătar, iar pentru sprijin, folosim un perete, un pervaz, o masă sau o alta piesă de mobilier solidă și stabilă.
Un alt element nice to have (obligatoriu doar pentru cei cu genunchi sensibili) este păturica pliată pe care o folosim pentru protejarea genunchilor, la toate posturile care pornesc din postura mesei (patrupedie).
Am mai fost întrebată ce esențe sunt potrivite pentru a parfuma spațiul pe parcursul practicii și care este modalitatea potrivită de a le dispersa în aer. Opțiunea mea personală (deși cred în aromaterapie) este „cam nici una”. Eu de exemplu păstrez în cameră un singur bețișor parfumat, nears, care emite o aromă foarte subtilă. Dar nu nu aș folosi nici un fel de aromă într-un spațiu destinat practicii de grup – din varii motive cum ar fi alergiile, sau preferințele personale care nu întotdeauna converg.
În nici un caz nu recomand arderea bețișoarelor parfumate în timpul practicii, deoarece influențează respirația.
Experiența mea personală este că aromele mai degrabă distrag atenția. Dacă însă simțiți impulsul să adăugați acest element, de ce nu? Recomand să începeți cu cantități mici dintr-un odorizant cu care sunteți deja familiar.
Acestea fiind spuse, e bine să avem mereu în atenție că scopul practicii de yoga nu este să ne înconjurăm de simboluri exotice, ținute fancy și eventual scumpe, norișori de fum și nici de prea multe elemente ajutătoare.
Opțiunea mea este pentru o practică mai degrabă simplă, clară și sobră - undeva între recomandările simple (dar nu neapărat accesibile azi) ale vechilor yoghini și ceea ce întâlnim azi în studiourile de yoga.
Ca să ne facem o idee despre care erau prerechizitele pentru practica de yoga în India secolului 15, las mai jos traducerea un mic fragment din primul capitol al tratatului Hatha Yoka Pradipika, de Svātmārāma.
“Yoghinii ar trebui să practice Haṭha Yoga într-o cameră mică, situată într-un loc solitar, având o suprafață de 4 coți (cotul este o unitate de măsură de aproximativ lungimea antebrațului), și fără pietre, foc, apă, tulburări de tot felul și într-o țară în care justiția este administrată corespunzător, unde trăiesc oameni buni, iar mâncarea poate fi obținută ușor și din belșug.
Camera ar trebui să aibă o ușă mică, să nu aibă ferestre, nici prea înaltă, nici prea joasă, să fie bine tencuită cu balegă de vacă și fără murdărie și insecte.
În exteriorul său ar trebui să existe o platformă ridicată și o sursă de apă, împrejmuite de un gard. Aceste caracteristici ale unei camere pentru Haṭha Yoghini au fost descrise de adepți în practica Haṭha.
Așezat într-o astfel de cameră și liber de orice neliniște, el ar trebui să practice Yoga, așa cum l-a instruit guru-ul său.”
Comments